Bursele de supravieţuire Erasmus - Cotidianul

14.000 de „erasmusi“ au batut anul trecut Europa in lung si in lat pentru a studia. Universitat ile gazda i-au intimpinat intr-o limba necunoscuta, iar cele de provenienta ii surprind cu refuzul de a le echivala cursurile.

3.000 de studenti au participat in 1987 la „schimbul de educatie“, cind s-a lansat programul educational european Erasmus. Dupa doua- zeci de ani, numarul invata- ceilor a ajuns la 14.000. Dar cursurile prin universitatile straine nu i-au impresionat nici pe romani, nici pe occidentali, ai nostri declarind ca vesticii stau prost la teorie si lejer cu notele. Chiria, banii si surpriza predarii intr-o limba necunoscuta au constituit insa punctele de cotitura ale povestilor studen- testi, aflate de „Cotidianul“.

1.000 de euro de la parinti

Tinerii romani plecati in tarile vecine au avut un trai mai bun decit cei ajunsi la institutiile de invatamint superior din Vest. „Prima problema a fost ca taximetristul care ma transporta de la aeroport incerca sa in- teleaga ceva din ceea ce-i spuneam eu in engleza, iar eu incercam sa pricep ceva din poloneza lui. Faptul ca nu foarte multa lume vorbes te engleza in Polonia a fost o problema“, descrie Cristian Curus primul sau impact cu tara care l-a gazduit ca bursier Erasmus. Student la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunica rii din Bucuresti (FJSC), Cristian a ales Giedroyc College of Communication and Media din Varsovia, unde a studiat un semestru. Numarindu-se printre putinii norocosi care gasesc repede un loc de cazare si nu oriunde, ci chiar in camera de protocol a Universitatii, romanul spune ca s-a descurcat bine cu cei 394 de euro pe luna pusi la bataie de reprezentantii Erasmus, suplimentati insa cu 1.000 de euro din fonduri proprii. „Ca bursa pentru un student roman, acesti bani sint mai mult decit suficienti. Iar Polonia nu este o tara scumpa“, mentioneaza Curus. Nu la fel de bine si-a gestionat finant ele Bogdan Oprea, student si el la FJSC, bursier Erasmus in Belgia pentru un an. „In primul semestru am avut cam 400 de euro pe luna. Cazarea era 200, iar restul nu-ti ajungeau de mincare. Cred ca 800 de euro mi-ar fi fost de ajuns. Semestrul al doilea a fost de prelungire si, potrivit contractului, ei imi asigurau doar plata studiilor si nu primeam grantul. Asa ca in aceasta perioada am trait doar cu banii de acasa“, isi aminteste Oprea.

Articolul integral: Cotidianul